Odată cu dezvoltarea informaticii  a apărut și digitalizarea.

În termeni clasici Digitalizarea este procesul de transformare a informațiilor într-un format digital, în care informația este organizată în biți. Rezultatul este reprezentarea unui obiect, imagine, sunet, document sau semnal/comandă.

În prezent, digitalizarea înseamnă transformarea interacțiunilor, comunicațiilor, relațiilor, funcțiilor de business sau de viață personală în unul sau mai multe procese digitale.

Datorită volumului mare de informații la care au acces oamenii, zilnic se generează idei noi și inovatoare, iar aceste aspecte duc la o creștere exponențială a volumului informațional. Cu alte cuvinte, schimbarea a ajuns să aibă o frecventă foarte deasă. Pentru o bună gestionare a acestor volume mari de informații și pentru adaptarea continuă la nou se impune digitalizarea.

La nivel macro, primii care au introdus și folosit digitalizarea au fost corporațiile și companiile, știut fiind faptul că cine deține ˝informația˝ deține ˝puterea˝. Ulterior s-a dovedit că nu este suficient să deții informații ci trebuie să le și prelucrezi corect și repede, iar datorită volumelor mari de informații prelucrate s-a impus digitalizarea.

Un alt sector, care a înțeles mai greu importanța digitalizării deși din totdeauna a lucrat cu volume mari de informații, este cel al instituțiilor publice. În acest deceniu, se vor face mari eforturi pentru digitalizarea corectă și totală a sectorului public.

La nivel individual, de cetățean, nevoia digitalizării se simte zilnic. Informațiile zilnice sunt așa de multe, task-urile  primite sau propuse de asemenea, la care se adaugă o serie de bunuri digitale (poze, contracte, facturi, etc)  ce trebuie corect gestionate.

Despre mediul social și digitalizarea lui nu cred că mai are rost să scriu :).